Salut,

Moni Calin aici, cu povești Din alt unghi despre oameni si schimbare.

Ia să vedem, cui îi place puiul la rotisor, mâna sus! 🙂 Nu, nu este despre mâncare acest episod, dar este pentru tine dacă te numeri printre oamenii care au și provocări în viața lor, care îi consumă și vor să facă ceva în privința lor. Ce legătură are una cu alta? Îți zic imediat.

O să pornesc de la două exemple concrete pe care le întâlnesc destul de frecvent în ședințele mele de change strategy, exemple de subiecte cu care vin oamenii la mine.

Primul ar fi:

• Nu mi-e bine la job, aș vrea altceva care să-mi placă mai mult sau să fie mai sigur pe termen lung, dar nu știu ce. Sau știu ce mi-ar plăcea, dar asta nu se plătește la fel de bine; sau durează prea mult să ajung expert în asta; sau mi-e teamă că nu o să mă descurc și n-am curaj să fac o schimbare.

Un alt exemplu ar fi:

• Mă simt copleșit, am prea multe de făcut, nu mai apuc nici să mănânc, lucrez seara până târziu, dar nu mă pot opri, nu pot să spun nu, și colegii stau până târziu, sau e doar acum o perioadă mai aglomerată și o să mă ocup si de mine când se termină (și ne putem minți așa frumos luni și ani în șir de fapt). Alerg, alerg întruna – îmi spunea cineva de curând, oftând puternic.

Îți sună cunoscut până aici?

• Poți adăuga în listă și provocarea ta specifică, dacă nu se regăsește în exemplele date, și vezi cum se potrivește mai departe cu unghiul din care mă uit eu la ele.

Practic mă refer la acele situații în care nu mi-e bine, aș face ceva diferit, dar asta vine cu efort sau presiune, m-ar scoate din zona de confort și implică un consum de energie pe care simt că nu o am acum, așa că… mai stau un pic, poate se rezolvă singură, se așază altfel lucrurile, poate face altcineva ceva pentru asta. Adică tolerez acum situația, cât încă pot, și când zic că nu mai pot, de fapt știu despre mine că mai pot puțin, și văd eu mai încolo ce fac… Și împingem acest mai încolo până ajunge să ne doară suficient de tare încât să zicem stop joc, până aici, eu așa nu mai pot! Și atunci avem bineînțeles așteptarea să se rezolve, rapid și în felul în care vrem noi – același de altfel pentru care nu am putut să ne convingem mai înainte să-l activăm în vreun fel, cât încă nu durea tare.

Well, realitatea ține să ne arate că e consecventă, adică e nevoie de același efort și aceeași ieșire din confort ca înainte, ba chiar mai mult acum, când avem nevoie să adresăm și durerea care ne-a ajuns la os și resimțim presiunea urgentării unei rezolvări care ni se pare acum și mai greu de realizat ca înainte, poate a devenit chiar copleșitoare dacă am tolerat prea mult timp. Toți facem asta, și eu am așteptat de multe ori până m-a usturat ca să fac ceva diferit, să schimb ceva. Și de fiecare dată a fost de fapt mai greu decât dacă aș fi făcut mai din timp lucrul acela. Ironic e că știm și asta, nu-i așa?

Și atunci de ce așteptăm până doare rău ca să schimbam ceva? De ce ne învârtim în suc propriu ca un pui la rotisor până ne ardem și nu căutam o soluție sau un ajutor în jurul nostru? De ce nu acționăm ca să ieșim de acolo?

Sunt mai multe răspunsuri aici, unele țin de nivelul de toleranță pe care l-am dezvoltat, altele de credințele limitative moștenite sau învățate, de trăsăturile de personalitate care ne influențează acțiunile, de nevoile pe care le avem și felul în care știm să ni le bifăm sau de valorile după care ne ghidăm în viață și mai pot fi și altele, în funcție de specificul fiecărei situații. De cele mai multe ori, este o combinație dintre astea, conflictuală sau cumulativă, și clar unică pentru fiecare dintre noi, fiecare cu ciorbița proprie 🙂

Iar punctul comun în oricare dintre aceste combinații este intenția bună din spate. Degeaba nu stai blocat acolo. Comportamentul sau atitudinea prin care pare la prima vedere că îți faci rău are de fapt o intenție bună în spate. Subconștientul nostru o știe bine și se duce automat acolo, știe ce are de protejat – poate că te ține safe financiar sau în alt mod, e mai comod și predictibil, nu te aruncă într-un necunoscut de care ți-e teamă; sau întreține atenția din partea cuiva care îți poartă grija și te face să te simți important în acest fel; sau te ajută să eviți preluarea unei responsabilități pentru care nu te simți încă pregătit și tot așa. Și atunci, nu mai bine te învârți acolo în rotisor? E mai călduț și încă nu arde 🙂

Practic, aplicăm niște ”scuze bune” (n-am încotro, asta e, nu știu, nu pot să…) ca un fel de  pansament acolo unde simțim că ne frige un pic și continuăm să ne învârtim în rotisor. Pentru că astfel intenția bună din spate este asigurată și simțim că e mai ușor sau mai puțin dureros să ne complacem în situația respectivă, care ne este familiara deja – față de alternativa de a încerca ceva diferit cu riscul imediat perceput de subconștientul nostru că asta ar putea să însemne renunțarea la intenția aceea bună din spate, chiar și atunci când nici măcar nu suntem conștienți de ea – asta e partea tricky, așa ne sabotăm singuri.

Sau uneori o putem vedea ca pe un fel de a alege răul mai mic dintre două rele. Ceea ce mă face să mă întreb ce anume te ține să le vezi doar pe astea ca opțiuni? Și dacă ai putea să păstrezi și intenția bună din spate și în același timp să schimbi ce te deranjează sau te încurcă acum? Experiența mi-a arătat că se poate, după ce îți clarifici întâi ambele, adică unde ești acum, ce nevoi ai, și unde vrei să ajungi, cum vrei să te simți și ce vrei să faci.

Și accentul, dacă ai sesizat, este pe vrei, adică implică asumare. Da, știu, no fun 🙂 Dar eu aș putea să stau în cap cu tot ce știu și am practicat până acum și nu te pot ajuta să schimbi ceva dacă tu nu vrei, dacă tu nu pornești motorul.

Așa că întrebarea cheie de la care pornim este: vrei să fie altfel decât e acum, chiar dacă nu știi cum să faci asta încă? (acesta e punctul în care cei mai mulți dintre noi ne descurajăm și nu mai facem nimic, când ne focusăm pe cum să fac înainte de a clarifica ce vreau și de ce vreau să fac). Deci chiar e important pentru tine sau e doar un nice to have? Pe o scară de la 1 la 10, cât de mult simți că vrei?

Pentru că e o diferență mare între:

• ”Normal că vreau să-mi fie mai ușor la job, mai simplu să iau decizii, să mă stresez mai puțin, cine n-ar vrea? Dar asta nu ține doar de mine, nu e atât de simplu” – asta e pe la 2-3 din 10;

și

• ”Vreau să-mi fie mai bine la job, să iau decizii mai ușor, să fiu mai relaxat, oare ce pot să fac pentru asta? ce m-ar ajuta să ajung acolo? cine mă poate sprijini? ce ar fi nevoie sa schimb?” – ai sesizat diferența? Asta e pe la 8-9 din 10 și ajunge la 10 când chiar acționezi și faci primul pas concret oricât de mic.

Întotdeauna există și lucruri care țin de tine și pe care le poți schimba dacă vrei, iar altele într-adevăr nu țin de tine, țin de context sau de alți oameni cu alte nevoi și obiective diferite de ale tale. Pe acestea din urmă intervine nivelul fiecăruia de toleranță și cât de mult ne simțim blocați în acele contexte sau relații – pentru unii oameni este o opțiune să schimbe jobul dacă e nevoie sau să se arate vulnerabili într-o relație cu toate riscurile implicate, pentru alții nici nu există această opțiune. Atunci când nu vezi nici o soluție, nici o altă variantă, nu înseamnă că nu există, ci doar că atât se vede momentan din unghiul tău. Încă un motiv suficient de bun zic eu să cauți în jurul tău și alte perspective. Oare cum se vede din alt unghi, cu alți ochi? Mai ales de la cineva obiectiv care nu are nici o miză în viața ta, nici un interes să te influențeze într-o direcție anume.

Iar din capitolul ce poți face tu cu tine pentru tine, îți las 5 întrebări care să te ghideze atunci când simți că te tot învârți pe loc și nu ți-e bine – dacă fix așa se simte acum pentru tine, atunci poate că acum este următorul cel mai bun moment pentru aceste întrebări, deci poți pune pe pauză după fiecare întrebare ca să-ți iei timp de răspuns:

1. Ce te ține în rotisor, ce ai nevoie de fapt acum?
2. Ce contează cel mai mult pentru tine în viață, ce îți dorești?
3. Ce e nevoie să se schimbe, ce ar face diferența ca să simți că e mai bine?
4. Ce ai putea să faci concret azi care să te aducă un pas mai aproape de această schimbare?
5. Dacă nu acum, atunci când?

Poate că răspunsurile la aceste întrebări nu îți vor rezolva pe loc problema, însă cu siguranță sunt un început bun și pot aduce claritate pe unele aspecte. Iar schimbări concrete vei începe să vezi dacă și acționezi conform acestor răspunsuri și faci cel mai mic pas posibil azi – alege diferit, să mănânci prânzul de exemplu dacă l-ai sărit în ultimele zile, sau ia o foaie și scrie ce îți vine despre provocarea ta de acum, sau gândește-te cine ți-ar putea fi suport în asta, fie un terapeut, coach, change strategist sau un prieten bun câtă vreme știe să asculte cu intenția de a înțelege, nu de a răspunde. Și mâine mai fă un pas mic, mănâncă iar la timp, sau mai scrie un pic, sau sună-l pe acel om să-i spui că vrei să vorbiți.

Este practic mutarea focusului de la cum să duci greul, la cum ar putea să fie mai ușor și mai bine. Dacă vrei asta.

Cu cât ne învârtim mai mult în rotisor și ajunge să doară mai rău, cu atât ne va costa mai mult timp, energie, efort, bani să ieșim de acolo, să ne rezolvăm problema. Sau cum zice un grec simpatic: ”Când te cerți cu realitatea, ghici cine pierde?” 🙂

Și-ți mai citesc un pic din cartea lui: ”Nu există realitate obiectivă. Doar subiectivă. Fiecare o vede pe a lui. Înainte fotografiile erau procesate în camera obscură. Acolo se găsește concentrarea ta. Acolo unde adaugi sau scoți culori. Acolo unde luminezi sau adaugi umbre. Acolo unde clarifici sau estompezi. Concentrarea este un mușchi. Poți s-o numești și așa. Poate cel mai neantrenat, dar și cel mai important dintre toate. Este cel care îți decide fericirea. Este cel care îți decide viața.” – Stefanos Xenakis, Fiecare zi este un dar.

Îți mulțumesc că ai ajuns cu mine până aici. Dacă vreo idee din ce am povestit eu azi ți-a ridicat vreo sprânceană și a rămas cu tine, n-o lăsa să se piardă, mai ia-ți 5 minute și fă ceva concret cu ea care să te ajute, acum. Sau măcar un minut cât să o pui în calendar, ca să te asiguri că revii la ea și rămâi cu ceva practic.

Iar dacă simți să trimiți acest episod cui mai știi tu că i-ar prinde bine, eu tare m-aș bucura să fie de folos cât mai multor oameni. Următoarele episoade vin prioritar prin newsletterul Din alt unghi, la care te poți înscrie pe site-ul www.monica-calin.ro, dacă are sens pentru tine să ținem aproape pe subiecte din zona asta de schimbare și echilibristică pe sârmele vieții.